(In)Justitia romana.Azi despre "cazul Andronie" sau "Ucigasul cu BMW de pe calea Floreasca"

              Marturisesc de la inceput ca am privit cu destul de mult interes acest caz. La fel ca si majoritatea celor care au comentat, discutat sau postat pe internet pana acum, m-a interesat finalitatea. Credeam ca se va face dreptate, mai ales ca in urma mediatizarii, beizadeaua primise mandat de arest pentru 29 de zile, perfect justificabil din punct de vedere legal de altfel. Ceea ce m-a frapat insa a fost ceea ce parea imposibil: Nu i s-a mai prelungit mandatul si nu s-a transformat in mandat de arestare pe o alta perioada!
              Isteria creata de aceasta decizie se reflecta frecvent in mass-media din tara in aceste zile, fiind destui care cer schimbarea incadrarii in "omor cu premeditare", existand o petitie in acest sens si asa mai departe.
              Nu il voi apara pe acest infractor, insa...trebuie sa fie clar pentru toata lumea ca nu se va putea niciodata proba premeditarea intr-un asemenea caz, in care faptuitorul se urca beat/drogat la volan si provoaca un incident rutier. Nu voi folosi sintagma "accident de circulatie" atat de uzitata, deoarece, conform DEX, accident inseamna:  
accident (1-4, 6) accidente, s. n. (5) accidenți, s. m. 1. Eveniment fortuit, imprevizibil, care întrerupe mersul normal al lucrurilor (provocând avarii, răniri, mutilări sau chiar moartea). ♦ Fapt întâmplător, banal, care aduce nenorocire. 2. (Fil.) Însușire trecătoare, neesențială a unui lucru. 3. (Geogr.) Neregularitate a solului. 4. (Lingv.; în sintagma) Accident fonetic = modificare întâmplătoare a unui sunet, fără caracter de lege. 5. (Muz.) Alterație. ♦ Semn care indică această modificare a intonației unei note. 6. (Med.) Fenomen neașteptat care survine în cursul unei boli. – Din fr. accident, lat. accidens, -ntis.,
...deci, nici urma de intentie, de vinovatie etc. Ori, in cazul de fata exista un cumul de fapte, juridic vorbind.
              Pe judecatorii care l-au eliberat i-as intreba doar atat: CAT AU PRIMIT CA SA DEA ACEASTA SENTINTA? Imi asum orice viitoare sanctiune din partea oricui pentru tot ce scriu aici.
             Oameni buni, situatia a stat, simplu, in modul urmator:
1.Inculpatul nu a oprit la semnalele agentilor de politie rutiera.
2.Inculpatul a condus autovehiculul in stare de ebrietate.
3.Inculpatul a condus autovehiculul cu o viteza mai mare decat triplul vitezei legale, respectiv 180 km/h, intr-un oras aglomerat, in conditiile de mai sus.
4.Inculpatul a comis un eveniment rutier care a avut ca urmari decesul a doua persoane si pagube materiale importante.
5.Inculpatul s-a opus prelevarii de probe biologice.
          Concluzie: Oricare dintre punctele 1, 2, 3, 5 de mai sus constituie CIRCUMSTANTE AGRAVANTE in cazul unui eveniment rutier, iar evenimentul rutier soldat cu victime trebuie sa atraga nu numai condamnarea faptuitorului la pedeapsa privativa de libertate cu executare, insa este obligatoriu sa se prevada cercetarea acestuia in stare de arest preventiv deoarece reprezinta pericol social si, nu numai atat, poate interveni in desfasurarea anchetei prin influentarea martorilor aflati cu el in masina in momentul producerii evenimentului mai sus mentionat.
          Ceea ce a facut justitia din Romania punandu-l in libertate pe acest Andrei Andronie reprezinta o palma pe obrazul profesiei de judecator si inca o proba fie a coruptiei, fie a incompetentei celor care au luat o asemenea masura. Asa incat atat eu, cat si cei care gandesc la fel, va spunem : PLECATI! DATI-VA DEMISIA ! 
         Acesti judecatori ar trebui CERCETATI PENAL pentru LUARE DE MITA si FAVORIZAREA INFRACTORULUI si ar trebui EXCLUSI DIN MAGISTRATURA!
          Infractorii nu sunt numai cei ca Andronie Andrei, care provoaca evenimente rutiere soldate cu decese ci si INFRACTORII IN ROBE care ii pun in libertate!!! De aceea Uniunea Europeana ne tot blocheaza  accederea in spatiul Schengen! Nu degeaba!
          Daar, pedepsele exista, insa nimeni nu le aplica. 
          Personal consider ca pedepsele trebuie dublate, mai ales pentru fapte care tin de lipsa acordarii de prioritate atat in trafic cat si pietonilor, depasirilor pe linie continua sau fara a se asigura, si, mai ales, depasirilor de coloane si depasirii limitei de viteza cu un anumit prag. Este inadmisibil sa avem asa zisi soferi care au zeci de amenzi pentru depasire de viteza cu mai mult de 50 de km/h. In plus, ar trebui introdusa pedeapsa cu executare, de la 3 la 6 luni pentru conducere in stare de ebrietate si sa se prevada clar ca daca, in urma conducerii in stare de ebrietate s-a produs un eveniment rutier soldat cu victime, pedeapsa sa creasca de la 1 la 5 ani in functie de gravitate ca spor adaugat la pedeapsa privativa de libertate pentru omor calificat, nu cum e acum.
            Pentru familiile distruse de acest inconstient si de altii ca el, pentru o siguranta mai mare in trafic, pentru bun simt.
            Aveti grija de voi, aveti grija cum conduceti, pentru ca daca "taticul nu are bani" riscati sa infundati puscaria nevinovati. Altii, ca acest Andronie, vor umbla liberi pe strazi, gata sa ucida din nou. Iar judecatorii ii vor pune in libertate, pentru ca "Nu reprezinta pericol social!". Oare voi nu urati sintagma asta? Eu unul ma enervez numai cand o aud!

Despre viata.. ep 1 Prieten sau cunostinta?

Teoretic, toti avem minim un prieten. Multi spun ca au cu zecile, altii cu sutele samd. Dar...oare asa sa fie? Care e diferenta dintre un prieten si o cunostinta?
Teoretic, prietenul este cel care ramane langa tine, te ajuta si il ajuti, are mereu un sfat sau o vorba buna pentru tine, in vreme ce cunostinta este persoana pe care o stii de undeva, ati avut diverse momente in care ati interactionat, poate o respecti sau poate nu, insa, macar din bun simt o saluti din cand in cand...pe cunostinta zic. Deci, eu cred ca asta ar cam fi. Dar...ce faci cand nu vezi o persoana cu care te intelegeai bine la un moment dat mai mult timp? Si persoana nici nu te mai suna, nici nu interactioneaza cu tine deloc. Dar...la un moment dat are nevoie de tine. O ajuti si crezi ca iti este prieten, ai fi tentat sa zici. Ei bine, nu. De ce? Pentru ca atunci cand vei avea nevoie, nu te va ajuta! Mai mult, vei afla ca aveti pareri contrare daca incerci sa comunici, si va crede ca o jignesti. Si atunci...unde e prietenia aia mare? S-o fi terminat dupa ce si-a indeplinit scopul? Sau prietenia este un cuvant cam demodat?
Eu unul vin si spun ca am prieteni adevarati mai putini decat degetele de la o mana. Dar...daca ma trezesc la 2 dimineata si am nevoie de ceva, in 5 minute sunt la usa mea. Cam aici e diferenta.
Sfatul meu...Nu va inconjurati decat de cei care, indiferent de ce ati face, vor ramane langa voi. De "si altii" e plina viata fiecaruia dintre noi.

Stai linistit, e o exceptie..Noroc ca nu sunt multe..

Traficul din Bucuresti, liber, cum il stim, adica 4 km in 35 de minute. Nu e rau, dar nici bine. Ne-am obisnuit dupa 20 de ani de la ...ce-o fi fost in acel moment, ca nu putem schimba nici modul de a circula, nici modul de aplicare a legilor, nici marinimia locuitorilor acestui frumos (sau nu) oras in a incalca toate regulile de bun simt, ca pe cele de circulatie le incalcam si prin Europa (vezi Tarzan si tirul lui). Ceea ce ma frapeaza in continuare nu este asta, este indiferenta (ca sa nu spun nesimtirea) autoritatilor care nu fac absolut nimic pentru a schimba ceva. Avem legi, dar nimeni nu le aplica. Avem politisti, dar toti ciumetzii cu Mercedes, BMW sau Audi nu dau doi bani pe ei. Daca nu ai ceafa lata, kilu de aur pe tine, sau mertzan/BMW-u/audi, pai sa nu indraznesti sa incalci legea, ca te leaga. Pe aia care fura cu sutele de mii de euro nu. Cazul clasic: tatic cu bani, beizadea cu permis de cateva luni, calca pe trotuar un pieton. Verdict judecatori: nici 1 zi de inchisoare. Alta din asta: cetatean strain, intra cu masina in refugiul unei statii de RATB, 2 morti. Anchetat 29 de zile, apoi pedeapsa cu suspendare. Cazul ...n: baiatul de bani gata care intra in plin in motociclistii care participau la o etapa de campionat national..fara nici o zi de puscarie. Si cazul exceptie: sofer profesionist, are tupeul sa nu se dea la o parte din fata unui cetatean roman de etnie rroma (ca sa nu spun tzigan ca se interpreteaza), iar ala depaseste aiurea, primul, mentinand directia de mers il acroseaza pe baiatul cu ceafa lata, dupa care mertzanul vinovatului ajunge intr-un pom. Pacat...de masina, ca avea airbaguri si era sigura. Verdictul judecatorului:2 ani de inchisoare pentru vatamare corporala grava, din culpa. Pentru sofer, nu pentru cetateanul colorat. Aceasta este normalitatea in Romania. Cand mergi in fata instantei, ajungi sa se amane verdictul de 3-4 ori pana fie contribui la bunastarea judecatorilor, fie te intelegi cu procurorii, fie...pierzi, desi ai dreptate. Incompetenta aceasta este baza celebrului ''Sa traiti bine!''.De fapt, nu noi trebuie sa traim, ci cei care ne conduc. Noi nu contam!
Exceptia:Bercea Mondial. Dupa zeci de dosare, este arestat pentru tentativa de omor. Eu unul cred ca va scapa fara nici o problema si acum. Faptul ca l-au arestat? Un prieten mi-a spus zambind:
''Stai linistit, e o exceptie..Noroc ca nu sunt multe!'' Norocul insa nu este al nostru...

O poveste interesanta

Am primit, ieri, pe mail, o poveste interesanta despre o romanca (una din multele!), care au emigrat in Germania. Va las pe voi sa descoperiti de ce o consider interesanta, si de ce merita citita. Va rog sa-mi comentati in mod special acest subiect, deoarece vreau sa stiu si punctul vostru de vedere.
"Deşi este doar începutul lui Octombrie este frig şi am aprins focul în şemineul din sufragerie...Stau confortabil în fotoliul de piele şi mă uit cu drag la Karinna, fetiţa mea de 4 ani care se joacă împreună cu Hans: Hans este soţul meu şi l-am cunoscut când am plecat definitiv din România, în anul 2005, după ce am terminat facultatea de medicină de la Cluj...
Ne-am cunoscut aici, la Koln, la spitalul la care reuşisem să mă angajez şi a fost dragoste la prima vedere...Ne-am căsătorit apoi după vreo 2 ani, a venit şi Karinna...
Trăim bine şi nu ne lipseşte nimic...Locuim la periferia oraşului dar locul este minunat, iar căsuţa noastră este aşezată la marginea unei păduri de vis şi chiar dacă trebuie să ne "chinuim" maşinile în fiecare zi ca să ajungem la spital, îmi spun într-una că merită...Brigitte, bona Karinnei este punctuală ca o bavareză originală iar Karinna o indrageşte tare mult...
Mă uit la frunzele care au început să cadă şi apoi la calendarul de perete...Mai sunt 81 de zile până la Crăciun...Crăciunul...Ştiu că vom împodobi un brad superb pe care îl vom aduce din pădurea din spatele casei, ca să nu-i fie frig şi să miroasă a sărbătoare în toată casa! Şi mai ştiu că ne vom vedea cu vecinii noştri, care atunci când ne-am construit casa, ne-au ospătat aproape în fiecare seară...Veneam după turele de la spital, dădeam o fugă să vedem cum avansează lucrările şi ne pomeneam cu ei în curte, luându-ne pe sus, la ei la masă...Mă bucur în sinea mea că se apropie Sărbătorile de iarnă...Poate mă va vizita şi sora mea Jeni care locuieşte în Austria sau poate chiar cealaltă soră, Maria, deşi cred că-i va fi cam greu să vină tocmai din Canada, mai ales că tocmai a născut un băieţel...Mi-e dor de ele şi mai ales de mama, pe care Maria a luat-o cu ea, când au plecat şi ele definitiv din ţară...Au vândut casa bunicii iar banii pe care i-au primit i-au împărţit la 3 şi am primit fiecare câteva sute de dolari. Mama a spus că partea ei ne-o dă nouă...Aşa-s mamele...
Mă gândesc să-i cumpăr Karinnei un pui de Setter Irlandez sau Caniche iar lui Hans paltonul acela pe care şi-l doreşte incă de anul trecut...Ba nu, am să-i cumpăr lui Hans, ceasul acela Patek Philipe la care s-a tot uitat când am fost împreună la bijutier ca să îmi repar lănţişorul cu diamănţele de care s-a agăţat, când am luat-o într-o zi în braţe, cu toată hotărârea, Karinna...Greu, dar sper să-mi vină vreo idee genială până la Crăciun...
Zâmbesc de una singură, ca proasta şi incerc să-mi alung din minte orice umbră despre trecut...
Nu o să uit însă niciodată Crăciunul anului 1993. Aveam 13 ani, Maria, sora-mea, avea 16 ani, iar Jeni, cealaltă soră, nu împlinise încă 18 ani. Eram noi trei şi mama. Tata murise de 5 ani în accident la mină.
Cu o lună înainte de Crăciun pastorul nostru a anunţat o colectă specială pentru cea mai săracă familie din Biserică. A cerut ca fiecare enoriaş să economisească timp de o lună ceva bani ca să dea acelei familii pe care fraţii din comitet o vor considera cea mai săracă.
Ne-am gândit ce am putea face noi patru. Planul mamei a fost să mâncăm timp de o lună de zile numai cartofi. Astfel puteam economisi 300.000 lei. De asemenea, dacă vom sta cu becul stins seară de seară, mai puteam economisi 100.000 lei.
Eu cu Maria am facut curăţenie la câţiva bogaţi, iar Jeni a vândut ceva felicitări făcute de ea. Seara pe întuneric, vorbeam şi ne imaginam cum familia aceea se va bucura. Eram în Biserică, noi şi încă 80 de membri, dintre care doar vreo doi se considerau mai germani decât erau... Noi ceilalţi ştiam că suntem cetăţeni români iar acum, la 4 ani de la căderea lui Ceauşescu, unii dintre noi se descurcau binişor. Noi locuiam în casa bunicii, de care eram tare mândre deşi nu avea decât două camere dintre care pe una o transformam în bucătărie când venea frigul. Mama a calculat că se va strânge încă de douăzeci de ori atât cât avem noi, mai ales că la slujbă veneau şi cei cu maşini luxoase şi plini de bani iar pastorul ne aducea aminte în fiecare duminică de colectă.
Cu o zi înainte de Crăciun, am plecat cu Maria la magazin să schimbăm banii în bancnote nou-nouţe. Aşa învăţaserăm noi că trebuie să dăm lui Dumnezeu.
Am venit acasă cu 800.000 lei. O bancnotă de 500.000 lei şi trei bancnote de 100.000 lei. Niciodată nu avusesem atâţia bani. Nu ne păsa că n-aveam haine de Crăciun. Noi eram fericite. N-am putut dormi toată noaptea de nerăbdare...
A doua zi, în ziua de Crăciun, ploua cu găleata, iar noi n-aveam umbrelă. Biserica era la 2 kilometri de casă, dar nouă nu ne păsa cât de ude vom fi. Jeni avea găuri în pantofi şi a pus nişte hârtie. Pe drum, hârtia s-a udat, iar ea era leoarcă la picioare. Am stat bucuroase în Biserică, deşi am auzit câteva fete de la cor râzând de rochiile noastre cele vechi. Dar mai auziserăm asta şi nu ne-a durut. Cu banii în mână, eram bogate. Când s-a făcut colecta, mama a pus bancnota de 500.000 lei, iar noi, fiecare, câte una de 100.000 lei.
Pe drum spre casă cântam de bucurie. La amiază, mama ne-a făcut o surpriză. Cumpărase 10 ouă pe care le fiersese şi le-am mâncat cu cartofi prăjiţi. Era ziua de Crăciun şi noi ne simţeam aşa de bine.
Dar pe la ora 15:00 a venit la noi pastorul. A chemat-o pe mama la uşă. Când a intrat mama în casă, era albă ca varul şi ţinea un plic în mână. Am întrebat-o ce este în plic şi abia după jumătate de oră mama l-a deschis. În plic era o bancnotă de 500.000 lei, trei bancnote de 100.000 lei şi 40 de bancnote de 10.000 lei. În total 1.200.000 lei.
Nimeni n-a spus nimic, doar ne uitam la podea. Cu câteva minute mai înainte ne simţeam ca nişte milionare. Acum, cu plicul în mână, ne simţeam ca nişte copii teribil de săraci.
Nouă ca şi copii ne părea bine că suntem bogaţi faţă de alţii, că aveam cartofi. Apoi, ştiam că suntem bogaţi că aveam o mamă grozavă şi mulţi copii nu aveau mame defel. Ne bucuram că eram trei surori în casă şi atâtea familii nu aveau copii. Ştiam că nu avem multe lucruri pe care alţii le aveau, dar niciodată nu ne-am gândit că eram săraci; dar în acea zi de Crăciun am aflat că eram.
N-am mai fost niciodată ca înainte. Săptămâna care a trecut apoi, n-a vorbit nimeni în casa noastră. N-am mai vrut să mergem la Biserică de ruşine, dar mama nu ne-a dat voie să lipsim de la slujbă...
Mama ne-a întrebat ce să facem cu cei 1.200.000 lei, dar noi nu ştiam ce fac săracii cu banii...
84 de oameni, 80 de concetăţeni de-ai noştri şi noi, am strâns 1.200.000 lei... din care 800.000 i-au dat cei mai săraci 4 oameni din Biserică...Şi atunci am ştiut că orice s-ar fi întâmplat, trebuia să plec din România..."

Curs de fentat bunici/parinti/alte rubedenii securiste...

Stiu ca unii nu vor aprecia postarea asta dar, am fost adolescent si stiu cum procedam eu. Sa incepem cu povestitul, nu inainte de a preciza : "NU, NU faceti ca mine!"

Clasa a 6-a, in vara, sunt deportat la bunici cum sunt acum expulzati rromii din Franta. Fata de aia, eu nu eram atat de dornic sa revin "inapoi". Problema era ca bunica-mea era mai severa si nu accepta "chiulul" de la ora de somn. Altfel spus...mai greu cu celebrul "ies la poarta", de fapt la discoteca, bodega sau alte de-astea. Numai ca, vedeti voi, cu cat era mai severa, cu atat satisfactia era mai mare cand o "fentam". Exista faza clasica, aia cu lasatul geamului deschis si plecarea "pe furis", apoi, cu gasca. Exista si problema cu "dorm la varu' in seara asta". Cea mai grea de realizat era insa cea cu "vreau sa ies o ora".Pe vremea aia nu erau telefoane mobile, iar ora se facea ore, minim 4-5.
Voi cum procedati?

Ce ai face daca???

Situatia e urmatoarea:

Sunteti casatoriti de 15 ani, relatia voastra merge foarte bine, sunteti un cuplu sudat in care monotonia nu si-a gasit niciodata locul. Ea e inca o femeie frumoasa, sexy, dupa care barbatii inca intorc capul, deoarece nu isi arata varsta si stie sa se intretina. Aveti doi copii frumosi, financiar stati destul de bine si tocmai ati reusit sa va cumparati casuta la munte la care visati. In niste circumstante neasteptate afli ca ea s-a culcat, in primul an de casnicie (acum 14 ani), cu un coleg de serviciu.
Ce faci???